duminică, 12 septembrie 2010

Toamna......







Acest Blog ma Pasioneaza ! Pe tine nu?

sâmbătă, 5 iunie 2010

Fratele Cazacu Gheorghe Ma facut sa fiu Linga Domnul.



Partea a Doua .

Multumesc mult frate , pe unde ai fi domnul sa va Intareasca multumesc! de materialul acesta.

miercuri, 3 martie 2010

A FI CRESTIN INSEAMNA SA TE INCREZI IN IISUS

A fi creştin înseamnă să te încrezi în Hristos ca şi Mântuitor al tăuPavel nu scrie numai despre cunoaşterea lui Hristos, ci şi despre faptul de a-L cîştiga pe El şi de a fi găşit de El.

Apoi apostolul explică lucrul acesta printr-un contrast: anu avînd o neprihănire a mea care vine prin lege, ci acea care … vine de la Dumnezeu prin credința în Hristos. Pavel vorbeste aici despre neprihănirea lui Dumnezeu. Despre ce este vorba? Într-ucît Dumnezeu este neprihănit, este logic că putem sta în prezenţa Lui numai dacă şi noi suntem neprihăniţi. Dar unde putem obţine acea neprihănire care să ne dea dreptul să stăm înaintea lui Dumnezeu?


Există doar două răspunsuri posibile la această întrebare. Primul răspuns este că putem încerca să avem neprihănirea noastră, prin faptele noastre bune şi prin împlinirea datoriilor religioase. Mulţi oameni fac încercarea aceasta, dar această încercare este sortită falimentului pentru că înaintea lui Dumnezeu toate faptele noastre bune sunt ca o haină mînjită (Is. 64:6). Toţi acei care au văzut puţin din gloria lui Dumnezeu au fost copleşiţi de sentimentul păcătoşeniei. Este imposibil să devenim destul de buni în faţa lui Dumnezeu ca El să ne poată accepta datorită bunătăţii noastre. Dacă considerăm, totuşi, că putem, atunci probabil ca avem o concepţie foarte modestă despre Dumnezeu, sau una prea înaltă despre noi.


Sau probabil amîndouă. Singura alternativă pentru a atinge o neprihănire acceptabiă de Dumnezeu este să o primim ca un dar de la Dumnezeu, punîndu-ne încrederea în Isus Hristos. Pentru că Isus Hristos singur a trăit o viaţă perfectă, El n-a avut păcat ca să fie nevoie de ispăşire. Totuşi, pe cruce El s-a identificat cu lipsa noastră de neprihănire, a purtat păcatul nostru, a plătit pentru pedeapsa care ne revenea nouă, şi a murit în locul nostru (2 Cor. 5:21). Deci dacă venim la Hristos şi ne punem încrederea în El, se întîmplă ceva minunat; El ne ia păcatele noastre şi ne îmbracă în schimb cu neprihănirea Lui.


Astfel putem să stăm înaintea lui Dumnezeu, nu din cauza neprihănirii noastre, ci pentru că Isus Hristos cel neprihănit a murit pentru noi şi a fost înviat din morti.

miercuri, 3 februarie 2010

"Banerul Fratelui Cazacu Gheorghe"

Copiati Aceasta Imagine Si atasati-o pe Bloguriile Dumneavoastre !

Aici Gasititi si Linkul care al puteti adauga odata Cu Imaginea si puteti urmari blogul:


Multumesc! Pentru Intelegere!

luni, 7 decembrie 2009

Cine este Iisus Hristos?

Cine este Iisus Hristos? Spre deosebire de întrebarea "Există Dumnezeu?", foarte puţine persoane au pus întrebarea dacă Iisus Hristos a existat cu adevărat. În general este acceptată ideea că Iisus a fost un om care a trăit în Israel în urmă cu aproape 2000 de ani. Discuţia începe însă când vine vorba despre a analiza identitatea lui Iisus.

Aproape fiecare religie importantă arată că Iisus a fost un profet, sau un învăţător bun sau un om foarte credincios. Problema este că Biblia ne învaţă că Iisus a fost infinit mai mult decât un profet, un învăţător bun sau un om foarte credincios.În cartea sa “Mere Christianity” (Creştinismul redus la esenţă), C.S. Lewis a scris: "Încerc prin aceasta să previn pe oricine ar putea să spună lucrul acesta absolut ridicol pe care oamenii îl spun adesea despre El [Iisus Hristos]:

"Sunt gata să accept că Iisus a fost un mare învăţător moral, dar nu accept faptul că El a pretins a fi Dumnezeu." Acesta este un lucru pe care nici nu trebuie să îl spunem. Un simplu om şi numai atât care ar fi spus ceea ce a spus Iisus nu ar putea sa fie un învăţător moral indiferent cât de mare. Dacă ar fi numai om, atunci nu ar putea fi decât fie un lunatic – pe acelaşi nivel cu un om aiurit – fie Satan în persoană. Trebuie să faci alegerea ta în acest caz. Fie acest om a fost – şi chiar este - Fiul lui Dumnezeu, fie a fost un nebun sau chiar mai rău de-atât ....

Tu ai putea să nu îl asculţi considerând că este un nebun, ai putea să îl scuipi şi să îl omori ca pe un demonizat; altfel, nu ai putea decât să cazi la picioarele Sale şi să Îi spui ca îţi este Domn şi Dumnezeu. Dar haideţi să nu mai venim cu nici un fel de nonsensuri cum că ar fi fost un mare învăţător, dar numai om. El nu ne-a lăsat această opţiune deschisă. El nu a intenţionat asta.”Deci, cine a pretins Iisus că este?

Cine ne spune Biblia că a fost El? În primul rând, haideţi să aruncăm o privire la cuvintele lui Iisus din Evanghelia după Ioan 10:30: “Eu şi Tatăl una suntem.” La prima vedere, această declaraţie nu pare o revendicare de a fi Dumnezeu. Totuşi, examinaţi care a fost reacţia evreilor la cuvintele lui Iisus: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru că eşti o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Ioan 10:33). Evreii înţeleseseră faptul că Iisus declarase că El este Dumnezeu. În versetele următoare, Iisus nu şi-a retras niciodată vorbele prin a le spune evreilor că El nu ar fi Dumnezeu. Aceasta indică faptul că Iisus a spus adevărul cu privire la aceea că El era Dumnezeu, declarând “Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Ioan 8:58 este un al exemplu în acest sens. Iisus a spus: “Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu”. Din nou, ca răspuns, evreii au ridicat pietrele pentru a-L omori cu ele (Ioan 8:59). Anunţul lui Iisus cu privire la identitatea Sa prin expresia “Eu sunt” reprezintă o aplicaţie directă a Numelui lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Exod 3:14). De ce ar fi vrut evreii să Îl omoare cu pietre pe Iisus dacă El nu ar fi spus ceva despre care ei să fi crezut că este blasfemiator, în cazul acesta, să pretindă că este Dumnezeu?Ioan 1:1 spune: “Cuvântul era Dumnezeu”. Ioan 1:14 spune: “Cuvântul S-a făcut trup.” Aceasta indică foarte clar aceea că Iisus este Dumnezeu întrupat. Toma, ucenicul lui Iisus, I S-a adresat astfel: “Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20:28), iar Iisus nu l-a corectat pe Toma în nici un fel. Apostolul Pavel Îl descrie ca “...Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos” (Tit 2:13). În 2 Petru 1:1, apostolul Pavel repetă expresia “...Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos”.

Însuşi Dumnezeu Tatăl mărturiseşte despre identitatea completă a lui Iisus: “pe când Fiului I-a zis: "Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate”. Profeţiile cu privire la Hristos din Vechiului Testament au anunţat de asemenea dumnezeirea Lui: “Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii.”Astfel, după cum a argumentat şi C.S. Lewis, a crede în Iisus doar ca într-un învăţător bun nu este o opţiune de luat în considerare. Iisus a pretins în mod clar şi fără echivoc că este Dumnezeu. Dacă El nu este Dumnezeu, atunci ar fi un mincinos, şi în felul acesta nu ar mai putea fi considerat nici un profet, nici un bun învăţător şi nici un om credincios. În dorinţa lor de a oferi explicaţii suplimentare cu privire la cuvintele pe care Iisus le-a spus, “savanţii” moderni au pretins că “adevăratul Iisus din istorie” nu a spus multe dintre lucrurile pe care Biblia I le atribuie. Cine suntem noi să discutăm Cuvântul lui Dumnezeu în ceea ce priveşte cuvintele pe care Iisus le-a spus ori nu?

Cum ar putea un “savant”, la 2000 de ani după Iisus să ştie mai bine ceea ce a spus ori nu Iisus decât cei care au trăit în preajma Lui, care L-au slujit şi care au fost învăţaţi chiar de Iisus Însuşi (Ioan 14:26)?De ce este atât de importantă întrebarea cu privire la adevărata identitate a lui Iisus? De ce contează atât de mult dacă Iisus a fost sau nu Dumnezeu? Cel mai important motiv pentru care Iisus trebuie să fie Dumnezeu este că dacă nu ar fi Dumnezeu, atunci moartea Sa nu ar fi fost suficientă pentru plata păcatelor întregii lumi (1 Ioan 2:2).

Numai Dumnezeu putea plăti o astfel de pedeapsă infinită (Romani 5:8; 2 Corinteni 5:21). Iisus a trebuit să fie Dumnezeu pentru a putea plăti pentru pedeapsa noastră. Iisus a trebuit însă să fie şi om pentru a putea muri pentru noi. Mântuirea este posibilă numai prin credinţa în Iisus Hristos! Dumnezeirea lui Iisus este motivul pentru care El este singura cale de mântuire. Dumnezeirea lui Iisus este motivul pentru care El a proclamat: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viata. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Material Primit : Preot Cazacu Gheorghe

marți, 15 septembrie 2009

"Ce înseamnă a avea numărul 666 pe buletin"

După cum se ştie, noile cartele de identitate nu vor purta numele scris în detaliu, ci codificat sub forma unui număr denumit Cod Numeric Matricol Unic (CNMU). Acest cod îmi este atribuit mie şi mă va însoţi toată viaţa. Are deci calitatea de nume. Aşadar , oriunde în lume, în momentul folosirii cartelei, scannerul va afişa codul meu personal (adică numele meu codificat, identitatea codificată a sufletului meu) şi comparând cu datele existente în memorie, mă va recunoaşte sub toate aspectele personalităţii mele.

Însă acest cod numeric, CNMU, pentru a putea fi uşor citit de echipamentele electronice, este codificat în sistem bar code. Dintre toate tipurile de bar code, iniţiatorii programului de îndosariere au ales cel mai controversat, mai răspândit şi mai rău famat tip de codificare: EAN-13, cod care cuprinde invariabil în structura sa, indiferent de identitatea persoanei, numărul 666.


Aşadar, noul meu cod va fi alcătuit din două părţi: una este codificarea identităţii mele, a numelui meu, deci a sufletului meu, iar celălalt este codificarea lui 666. Deschizând însă Cartea Apocalipsei, vedem la capitolul 13 că 666 este "un număr de om", deci codificarea unui nume de om - numele lui antihrist!

Totodată, Scriptura numeşte numărul 666 uneori "semnul fiarei", alteori "numele fiarei", iar alteori "numărul numelui fiarei". Citind însă cu atenţie versetul 17, observăm fără dificultate că toate aceste calităţi sunt echivalente. "(.) decât numai cel ce are SEMNUL = adică NUMELE fiarei = sau NUMĂRUL NUMELUI fiarei" (Apoc. 13. 17).
Deci lucrurile sunt limpezi: 666 are valoare de NUME: numele lui antihrist! Se referă oare la arborele lui genealogic, fiind deci partea a numelui? Nu, deoarece Scriptura spune că va fi din seminţia lui Dan (Fac. 49. 16-17).


Este oare un nume creştin? Fiind antihrist nu poate fi creştin, ci cu totul satanic. Aşadar, la identitatea sufletului meu (reprezentată de codul meu personal) este adăugată identitatea sufletească a unei fiinţe satanice, luptătoare împotriva Domnului şi Stăpânului meu. Este sufletului meu cu o străină, de care mă lepădasem la botez, când primisem adevărata pecete: pecetea Duhului Sfânt. Acum depinde de mine însumi ce pecete voi alege ca reprezentativă pentru sufletul meu.


Că trebuie să aleg, nu există îndoială, căci "ce învoire este între Hristos şi veliar?" (II Cor. 6. 15). Deci, dacă eu încă mă consider creştin şi doresc mântuirea, va trebui să aleg. Astfel, dacă voi semna noul buletin şi-l voi accepta, înseamnă că voi accepta în sufletul meu, în identitatea mea, numele lui antihrist, mă voi identifica cu el şi deci voi primi în sufletul meu duhul lui! Iar aceasta este lepădare de Hristos!


CONSCIENTA?


Îndată harul de la botez mă va părăsi, stingând în mine roadele Duhului Sfânt şi ştergându-mă automat din cartea vieţii veşnice. În schimb, voi putea , cu ajutorul cartelei, de toate facilităţile vieţii acesteia trupeşti, devenind rob de bună voie la "stăpânitorului lumii acesteia".

De altfel lucrurile devin foarte clare dacă ne gândim că, într-o lume în care controlul identităţii va deveni regulă generală singurul lucru pentru care nu voi putea întrebuinţa cartela este pomenirea mea de la Sfânta Liturghie.

Aşadar Dumnezeu vrea să mă identific cu numele dăruit de El. în rest, diavolul mă vrea identificat cu el însuşi ori de câte ori voi întrebuinţa vreun lucru material al acestei lumi. În acest scop deja şi le-a ştampilat pe toate cu numele său (prin intermediul bar code), pentru ca să nu rămână numic material care să nu-i aparţină. Acum însă, prin eliberarea acestor buletine, va deveni stăpân şi pe sufletele noastre, cu liberul nostru consimţământ, punându-şi pecetea pe suflet prin intermediul reprezentării materiale a acestuia: numele, sau (codul matricol unic).

Să sperăm din tot sufletul că intervenţia aceasta să fie deplin înţeleasă de cititori, evitându-se astfel erori grave de genul: "eu voi primi buletinul cu 666, dar nu-mi pasă, ci fac o cruce pe el, merg la biserică şi-mi zic rugăciunea". Trebuie înţeles clar că simpla acceptare (de bună voie) a numărului 666 (în orice reprezentare a sa!) pe identitatea proprie înseamnă lepădare de Hristos şi, implicit, moartea veşnică! Totul depinde de liberul nostru arbitru".